Hai, nu-mi mai umbri gândurile
și nici cuvintele
cu mimica inocenței tale!
Destul am stat în racla
împodobită cu suspiciuni,
visându-mi îngerul iertător!
Steaua care a căzut aseară
mi-a lăsat un semn pe frunte;
dimineața eram cimitirul ei.
Mai am loc pentru toate
stelele din Calea Lactee
care au înflorit în cireși.
Uite așa am ajuns chiar eu
să fiu o parcelă în gradina Edenului
adulmecat de lighioane
și crescându-mi șarpele la sân.