Aș merge cu voi acolo unde luna bea rom
în geamul cârciumii de vizavi
m-aș așeza la o masă, aș strânge ochii pâlnie
luciul vorbitor al privirilor voastre
apoi l-aș picura pe o rază de neon curgătoare
în paharul în care rubinul capătă oarecum
grade mai transparente
ca lacrima harică

dar nu-mi place apusul din spatele geamului
mai ales cel ce sfârșește în pahare de plastic
pentru că marginea edulcorată a sticlei înfășoară
acolo vorbirea în spirală
ca într-un oracol de siliciu în care semnele lui
strălucesc haotic în noaptea neclară
acolo unde
luna bea rom în geamul cîrciumii de vizavi