(...)

Vârful sânilor scade ca sonerii de vile uitate
Nimeni nu ajunge stânca de vultur a suferinței voastre
Rochii se încrețesc ca pânze în naufragii
Iar în bulboanele telurilor
Sunt torsuri cu scufundări de șalupe întoarse.
Albesc pletele somnului pe fruntea respirației
Drapelele de hipermanganat în desfășurarea
Pauzelor de victorii și reverii de scapet;
Cum gem șefi de expediții piepturi de prietene insulare
Dar pleoapa lor abia mișcată lagărul trezește
Încât o silabă aromată
Și fructe gustoase mișună ca termitele.
Se-ntunecă metalul nobil în lăzi oceanice
Degetele palmierilor se umezesc pe buza morganelor
Caravana vede însă numai sânul din spinarea dromaderului
Burdufe cu apă costând milionul de globule roșii
În seraiuri se oferă pentru țipăt între bucle.

(...)