În gluga nopții, trasă peste stele,
m-ascund de-un vis ce tragic se destramă,
cetatea mea e arsă și pustie
și nimeni nu mai cere la porți vamă

pe zidul mut, cu aripi de cenușă,
murmur litanii aspre, fără glas,
e stins azi jarul din căușul palmei,
dar pulberea de stele a rămas

în turn, doar orologiul se mai luptă
cu timpul ce nu vrea să se oprească,
e-n mâna mea și cremenea și-amnarul
izbind tăcut în sufletu-mi de iască

doar santinela ceasului din urmă
scrumul de pe gânduri îmi mai scurmă