Astăzi am înmormântat
Grădinița mintii mele,
Am dus la gunoi
și bune și rele
și-am lăsat prietenii
Să dispara
și-amoruri sa moară
Topindu-se în nu-știu-ce
Mormânt al iluziilor pierdute.
și mă-ntreb apăsând pe cuvinte
Cât de repede invizibile umbre
Au început sa răsară în noua mea minte.
Să-mpartă lumea-n bune și rele,
Să spargă amicii în pietre și muze,
Să mă-nprăstie-n praf de oglinda,
Să iau luna din baltă ca vie.
și să cred,să cred,și să cred
Că exist și contez,
Că iubesc și visez,
Să devin din nou cel ce dă înțeles
La goale cuvinte.