poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2009-04-15 | |
noi pionii dorim să devenim regine în joacă
...jocul sorții doar eu vreau ca regii să devină pioni reginele să devina pioane să rămână doar caii de noi și precum niște nebunii să turăm în goană după sentimente turniruri idealistic nedeterminate în căutarea Nimicului Perfect Moartea orbește tabla de șah și ne strică de fiecare dată rândurile gândurilor ...dacă-am putea fi mai buni; eh! dacă infinitul atât de abordabil (cel mic) este cel care re/definește infinitul mare în căutarea tangentei noastre comune nesătești sunt pionul în care orice regină, rege chiar mai puțin vreun nebun ori un cal fără de minte ca să nu mai spun de vreo statuie pe post de străjer vrea să se transforme sunt pionul care ornează tabla de șah astfel ca mutările să se facă precum la jocul de dame ori doar cu un cal nebun să se poată sări peste pătrățele reliefate de trecerea-mi improprie sunt pionul de verde în câmpul albastru ce ține pe roșu pe/trecerea de pietoni către lumea de dincolo până i se arde becul transformat de unii in LED-uri neeconomic interconectate la fibra-i optică dintre cele doua lumi nicicând paralele sunt pionul care nu taie ci desface noduri Gordiene doar din dorința de a da, lăsând mai multă sfoară vieții în clipele bune și o înnoada la loc la suferință, într-un nod mult mai mare de fiecare dată mai greu de desfacut chiar și pentru mine dar mai ales sunt pionul din tine înconjurat doar de regi și regine lipit pe bolta stelară cu capul în jos doar că să vada cum trebuie o lume pământeană ce-i cu fundul în sus (mai mereu; bine că nu pentru toți) și totuși trebuie trăit doar pentru a ști (că/)să murim?!!! nu (vreau să) pricep vreodată de ce o Moarte înobilează viața de ce să mă sacrific la un moment dat când am avut la infinit momente pe care le-am sacrificat de n-a mai ramas Nimic din ele doar așteptând să mor frumos eu vreau să trăiesc frumos și să mă sting discret o Viață să-mi rămână ca Moartea să apună, puternică puternic... asa cum mi-e.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate