Thessaloníki

Este 31 decembrie 2008 –

Înfricoșător din Golful Salonic
un alt Edikulé
un turn medieval
ne întâmpină pe mine și pe Miri
la coborârea din autocar :
Kaliméra, kaliméra,
Psiché mou, te-am adus și-aici!

Ne pierdem de grup
din prostia ghidului
de-a nu mai aștepta
și o luăm pe chei întrebând
unde-i agora lui Aristotel.

Oamenii, autohtoni, străini
răspund cum pot,
unii devenind ei ghizi
la malul Mării Egee.

Clădirile în dreapta înșirate
ca un zid modern, imens
sunt hoteluri scumpe și
au chiar acum clienți
veniți din toată lumea
pentru un revelion de zei.

Soarele încă-i matinal
dar nu-i firav ca-n solstițiile
iernilor de la Dorohoi până-n Drobeta
sau dintre Oradea și Constanța
ci ne face să ne dăm jos mănușile
să ne descheiem copcile
de pe sufletele scămoșate acasă.

Piața Aristoteles ne întâmpină
în panta ei de trei kilometri
urcând până la Agora restaurată
și Ecclesía Aghios Mega Dymitriós.

Aici veselia este pe fețe în floare
la două-trei grade Celsius spre prânz
iar concertele de colinde,
rock, pop, dance, hip-hap
și mai ales muzica grecească
sunt susținute vibrant și de-amatori
(poate de la liceele de artă și din facultăți)
și de către trupe întregi urcate pe scene
cu orchestre, fără amplificatoare
decât cu sunetul torid vocal-instrumental.

Cumpărăm mamei iubitei pe Sfânt Nicolae
căutăm urmele revoltelor de stradă
începute din toamnă și văd doar afișe
ori pancarte mari pe clădirile din agora

Îmi uit o mănușă sub citricul
din care am cules două mineole
pentru iubită și pentru mine
și cu surprindere constat
că putea să-mi stea ca sub cuier
un an întreg acolo
că tot o găseam

Cumpăr două vase grecești mari
unul cu vânătoarea Artemidei
de gazelle mistreți lei căpriori
și altul cu Orpheas cântântu-i din liră
tot zeiței numită Fecioara războinică
care ține în mâna dreaptă
pasărea măiastră
fâlfâind ca un porumbel