Floare uitată într-o glastră
ce stai departe de fereastră,
te-ai ofilit, lacrimi s-au scurs
dar, nici pe departe nu ai apus.

Un grădinar, puțin hoinar
cu iubire de flori înlăcrimate,
te replantează în altă parte
cu multă dragoste și drag.

Dar, tu, sfioasă nu ai vrea,
chiar de frunzele uscate
cu lacrimi de rouă înghețate
te roagă lumina să le-o dai.

Acum strălucești ca o prințesă,
petalele tale suave albastre
cuprind universul cu mâna
și înconjoară grădinarul cu iubirea.

În jurul lor, totul dansează,
e o despletire a naturii,
stelele parcă ar sta sa cadă
peste iubirea lor care vibrează.