poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2009-04-09 | |
Visare, dulce amăruie, tristețe uitată la fereastră
cu adieri de șoapte răsărite dintr-o noapte, mă strigă, îmi mângâie vocea somnoroasă. Pe o ramură albastră, o pasăre măiastră îmi cântă, mă rupe în mii de bucațele iar răsăritul verde mă caută prin raze pe acorduri fine, pe unde de lumină. Și tremură natura prin curcubeu hoinar ce alunecă ușor ca o iubire blândă pe trupul meu rănit de timp hilar, pe ochii mei lăsați fără lumină. Pe mușchiul rece ațipesc, adulmec cornii înfloriți, pădurea freamătă de tine e primăvară și simt că te iubesc. Dansează nimfele, întind ramuri colorate prin frumusețea ierbii cu firul violet, se scutură cireșii și zânele sărută înfumurate izvorul și pământul pe unde treci. Poveștile acum par demult apuse, natura pare mult mai verde, tristețea mă rănește dar,tu mă strigi iubire. Iubire, dulce amăruie, tristețe aruncată-n noapte cu zbor de fericire, tu mă cuprinzi, tu mă alinți, întreaga lume ți-e părtașă, și sunt a nimănui.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate