Suflarea mai alintă glasul
Acelui om ce a trăit
Dar încă șcheopătat e pasul
Pentru că totuși am iubit...
Îmi vine greu s-o dau uitarii
Să spun: "atît din tot ce-a fost"
Rămîn deci prada disperării
Și a iubirii fără rost!
Nu știu de mai ții minte azi
Sau de a fost ceva plăcut
Cînd din picioare-aveai să cazi
Iar eu de brațe te-am ținut
Acum scriu fără să gîndesc
Deoarece mii foarte trist
Tu ești un dar Dumnezeesc
Dar pentru mine chiar te-ai stins.
Mă doare tot ce spun acum
Mă doare-n sufletul meu crud
De ce-am ajuns pe acest drum?
Unde ramîn gol ca un nud...
Vreau să-ți aduc aminte tot
Să-ți dau exmple mai concrete
Doar că de rimă mai țin cont
Că ți-aș vorbi-o pe-ndelete...
Mi-aduc aminte acel moment
Cînd prima oara am ieșit
Cînd am cercat ca să-ți arăt
Iubirea mare ce o simt;
Tu n-ai dorit să mergi atunci
Crezînd că ceru-am să-ți arăt
Dar eu aprinsem bîrne lungi
Cu numele ce-l port în piept.
Tu te-ai mirat atunci, eu știu
"De unde vin așa idei?"
Să-ți spun acum e prea tîrziu
Mai țin doar mîna pe condei.
Te miri probabil de ce scriu
Sau poate chiar acum te rizi
Dar eu iți spun, nu mai sînt viu
În mreja-n care-ncet mă prinzi…
A fost frumos sau poate nu
Dar pentru mine-a fost un vis
În care iar eu am pierdut
Sperînd din nou spre un abis…
Acum traiești și nu-ți dai seama
Că poate chiar ți mai greșești
Însă să știi e de cînd lumea
Să fii iubit și să iubești…
Îar cel ce nu-ți oferă asta
La tot ce tu i-ai oferit
O să regrete poate fapta
Și-l va iubi dar va fi mit…
Va fi tirziu cînd ea va vrea
Să capete tot înapoi
Învața asta draga mea
Nu căuta prinț între oi
Poate și sună crud ce spun
Poate și simți că cu rău vine
însă eu nu am scop meschin
de-a pune piedici către tine
A prețui înseamnă tot
Și prețul vine de la sine
În viața cîinele-are bot
Iar omul cap care îl ține.
Și se primește diferența
Unu-i deștept și altul prost
Nu-i vorba însa de candența
Cu care eu nu ți-am dat rost.
E vorba însa că de bine
Omul mai caută frumos
Și se primește că îi vine,
Dar pîn’ la urmă e tot os.
Adică-aș vrea să înțelegi
Că cît de mult n-ai căuta
Mai bun nicicînd n-ai să culegi
Decît acel ce-i viața ta
Acel ce te iubește mult
Acel ce nu ezit-a-spune
Iubirea mea în veci vei fi
Și-n suflet veșnic vei ramîne…