Mai bine au scris săgețile în arbori

-costat-a mult desfacerea cuiburilor,
din ouă au ieșit curajoși pui de icicle.
Mi-au plâns în brațe cu palida lor miere,
în cărți solare de-am dat 2 pagini și-am
împins cu geana să steie șaptezeci
-tu te uită prin turn la vijelii de nuntesc
cu păsările migratoare;
peline gurile lor de os, pelini sunt
ochii lor de smoală.

Mi-au plâns mâinile, săgețile mai
bine scriu în păduri și în aripi
‘uită-pământul’.
De nu te-ai fi prins de umărul meu,
cerneală- mai uită-te-o dată la
verzuiele care, în negrul meu păr, cum
strivesc sub ele albastrele ceruri

-pe toți ne numără din tolbă, cu gura
rujată, săgețile.