Prin vălul gri al amintirii
Văd două umbre ce nu-și vorbesc,
Dar se privesc si iși zâmbesc.
Eu te priveam si tu-mi zâmbeai
Si mințile-mi împresurai
Eu te iubeam cu disperare
Iar tu-mi treceai, tăcut, prin cale.
Nu știu de m-ai iubit vreodată,
Nu știu de mă iubești acum,
Dar știu că în acele clipe,
Eu te credeam numai al meu.
Deși aș fi vrut sa fii cu mine,
Mă mulțumeam si cu atât...
Un zâmbet si-o privire caldă
Și visu' o lua de la început.
Și îmi plângeam in pumni iubirea
Și doar la tine mă gândeam.
Dar fiecare lacrimă ce atingea
Fierbintele meu trist obraz,
Ștergea din a mea inimă insingurată,
O parte din dragostea ce ți-am purtat.
Și astfel pata de iubire, s-a dizolvat din viața mea.
Și-s liberă ca mai 'nainte,
Și-s liberă ca să te pot uita.