Ne este teamă de păcat,
De iad, de cazne, dar e scris,
De prima dată s-a-ntâmplat
După cum știm, în paradis ;

Din pomul care-a fost oprit,
(Și asta din curiozitate)
Un măr în doi au împărțit
Ca să le știe ei pe toate,

Apoi ei și-au acoperit
Rușinea, cu o frunză, care
În lume iată, a ivit,
Curiozitatea ce mai mare !

Valeriu Cercel