Hazardul sânge mi-e-n artere
și mă aruncă-n joc; sunt zar
pe masa verde-a unei terre
rostogolindu-mă , un biet hoinar.
Spațiul si timpul pândesc potul
și-și fac hoțește-n parte dar:
“ Eu îi iau lutul, tu – minutul !”,
dar cel ce a creat cuvântul
le face jocul în zadar ;
chibițu-apocalipsei, Neștiutul,
m-adună și mă-ngroapă-n buzunar.