poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ poți să-mi intri în inimă, nu vei citi aceeași carte
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2009-03-22 | |
Mi-e frig de umbra ta topită-n întuneric,
Ce-alunecă pe frunze ca țopăit de rouă. Ai evadat din mine ca un tablou himeric, Ca să te-mbraci furiș cu o iubită nouă. Mi-e frig în zarea lunii ce scutură negreală, Șoptind fără-nțeles, de leagăn melodie Răpuși de vraja ei,-nmuiati ca în cerneală Te-ai strecurat cu totul în altă rapsodie. Firavă, ca o frunză, am tremurat de toate: De dor, de frig, de moarte, de viață, de amor... Cu soarele în ochi văzut-am numai noapte, Crezându-te pe tine iubit nemuritor. Mi-e frig de umbra ta ce flutură-n amurg De ochi, de trupul tău, mi se usucă gura. Cu lacrimi de tristețe și frunzele se scurg, Rupându-se din pom și-alunecând de-a dura. O frunză nu se rupe, durerii tot rezistă În avalanșa nopții, se leagănă. Cât oare? Eu cum să cad atunci, când frunze mai există? O să rezist și eu, indiferent cât doare.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate