poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2009-03-19 | | cobor încet zidul singurătății cu pași șovăitori îți pipăi aura brusc, apoi, mă las pradă uimirii te simt, îmi șoptești minunea. încătușat în secolele umbrelor mă scutur de lanțurile grele plutesc prin negura orbitelor derutat, ca o plută cu vele. îmi tresar speriate pleopele colți de lumină mă străpung apoi mă învăluie soarele mă săruți, coșmarul a fost lung. te ating, îți desenez conturul feței degetele-mi au încă urme de polei tu înfrigurată mă alinți -nu ești nălucă și nu mă minți. rămâi, rămâi cu mine toată respiră-mă, dezmiardă-mă, sufocă-mă ori fi și tu, ca toate cele, hoață ce m-au redus la stadiul de paiață. mă odihnesc încă pe umărul tău îmi șoptești că nu-mi vrei răul oare să mai pornesc pe acest drum ce mi-a lăsat mereu sufletul scrum? nu văd dincolo de ochii tăi mă pierd în marea lor de jad valuri mă împroașcă ușor în genunchi, la gura ta eu cad. și dacă a fi să mă înec iară măcar să fie dulce vară pielea netedă să ți-o mai mângâi prin nisipul alor tale văi. și nu vreau decât râsul tău să-mi cânte pașii spre apoi când lipiți stăteam lângă pârâu iar apa ne iubea goi.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate