Incandescența pură a sufletelor noastre
Vijelioase-n arderi și-n cotropiri de vis,
Acoperind distanța din iad la paradis,
Se stinge-n galaxia de-mpătimiri sihastre.

Nemărginirea ființei ieșită din abis,
Urcând în cerul lumii de dincolo de astre,
Ajunse-n spațiul nobil al lumilor albastre,
Pe-o ramură de flăcări din timpul interzis.

Acolo-n glezna lunii și-n cețuri călătoare,
În ploaia de polenuri ningând din nori de foc,
Te-aștept cu plinul verii și păsări cântătoare,

Cu simfonii de soare, printre livezi de soc,
Să-mi pustiești puterea din desprimăvărare,
Să te proclam regină de patimi și noroc.