poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2009-03-18 | | Mă bucură mâna și tremurul de dincolo de fir la capătul nopților de neodihnă. ce-ngaimă, printre cuvinte, chemări de dor nerostite. Dar... nu mai pot, măicuță! mai slabă-s decât tine. Îmi spun că va fi mai ușor să car doar lipsa vocii tremurânde. căci, sufletul și-a aruncat veșmintele, toate deodată, în vara anului trecut. o mână transparentă le-a prăvălit odată cu țărâna, la tata în mormânt. Nu râde, mamă! pentru că știu că nu e râsul tău. cu o mână sprijini vocea. și cu celelalte nouă cu care ne-ai crescut, îți ștergi lacrimile în care ai pus toată singurătatea. vrând să le ascunzi clipocitul de auzul meu. Dar eu știu, mamă! căci, tăcerea mea nu-nseamnă că sunt atentă la poveștile tale despre vecina care-ți calcă pragul. ori despre știrile de la ora cinci. Eu îmi sprijin vocea cu umărul. pentru că mâinile-amândouă se zbat să ascunda de tine, potopul. Nu mai râd, mamă! pentru că simți că nu e râsul meu. și te doare. mai tare decât te dor toate bolile pe care ai învățat să ți le faci prietene. Dar eu... eu sunt mai slabă decât tine. Ajută-mă, mamă! cum mă ajutai, pe vremea când măsuram un metru și-mi împleteai speranțe în cosițe. Ajută-mi pașii să regăsească drumul! Întinde-ți către mine toate palmele. Acoperă-mi cu ele, pe rând, toate rănile din suflet. Redă-i veșmintele de dincolo de mormânt. Și... nu mai râde...
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate