poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2009-03-18 | |
Aș vrea acum să-ți scriu poezii de dragoste,
să ți le recit la ureche într-o după-amiază înnorată de toamnă, să-ți povestesc apoi triste istorii ale celebrilor îndrăgostiți, să-ți mângâi apoi părul în adierea vântului care va aduce apoi ploaia, să-ți spun că te iubesc și apoi să fugim în casă de primele picături; apoi să se zdruncine ferestrele și tu să mă strângi tare în brațe, să ascultăm fascinați plânsul ploii, să se facă frig și apoi să ne ascundem sub o pătură din care să ni se vadă doar nasurile roșii și părul vâlvoi, apoi să vină noaptea și tu să te sperii de scârțâiturile sălciilor de lângă lac și să mă strângi iar în brațe cu putere, să adormim apoi îmbrățișați precum marea își îmbrățișează malurile, precum vântul își îmbrățișează arborii, precum norii își îmbrățișează soarele și precum lacrimile ploii își îmbrățișează pământul drag. Apoi tu să dormi, iar eu să-mi petrec orele privindu-te și mângâindu-ți somnul; să-mi închipui că ne aflăm pe malul unui lac de unde aruncăm adeseori pietre în balaurii închipuiți de noi. Și-apoi tu să te trezești dintr-un coșmar suspinând și petrecându-ți brațul alb pe lângă gâtul meu, iar eu să te sărut pe frunte și să te ciupesc ușor să te conving că totul e un vis frumos devenit realitate. Tu să adormi iar și eu să te urmez în visul tău, să ne întâlnim acolo și să călărim inorogi și foci năzdrăvane care ne vorbesc, să zburăm ca buburuzele în razele unui soare violet și-apoi să ne trezim mult prea de dimineață în ultimele pâlpâiri ale nopții. Tu să-mi spui să dorm, iar eu să dorm doar cu un ochi și cu celălalt să admir lumina unei noi dimineți care înflorește pe fața ta; să adormim iar și iar să călărim inorogi și foci năzdrăvane care ne vorbesc. Să ne trezim apoi mult prea târziu sub un cer portocaliu unde își înalță jocul sălbatic mii de frunze. Tu să caști adânc, eu să te gâdil, iar căscatul să ți se transforme în cel mai frumos zâmbet. In fiecare zi altul.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate