Netrăire

Am de trăit o istorie ciudata,
cu papusi vechi si rupte, facute de bunica din carpe.
O viață, de generații bune neterminată
fara sa stiu daca e doar a mea
cu lucruri veșnice și dimpotrivă, ființe efemere.
Undeva departe ne bruiaza o muzica fara repere;
in ritmul ei totul se consumă, se risipește,
odată cu oamenii, ce nu mai știu muri omenește;
Am de consumat, o viață, încă neîncepută, fara final,
neacceptată, de copiii ce n-au avut părinți, niciodată.
In pasul lor totul se dizolva, ca un ropot de ploaie
ca o durere acuta
Fara nici un ritual, ma invartesc printre batrani si pasari,
Ce ciugulesc din traiul lor banal, ultimele aripe de flutuiri.
In egala masura, am nevoie de vii, pentru cei morti, ca sa traiasca
O viata neancheiata ce a inceput sa nimiceasca.