poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2009-03-14 | |
E liniște la Curtea Marțială,
Cu toții stau, nerăbdători, în sală, Așteaptă condamnații și sentințe, Privesc în jur și caută referințe. Nimeni nu știe ce se va întâmpla, Cine a greșit și care-i va fi pedeapsa, Se privesc, cu toții, bănuitori Dar dau din cap atotcunoscători. "- Să vă ridicați, vă rog - anunță aprodul, Va intra în sală judecătorul!" Și, apoi, cu degetu' spre mine arată "- Numele tău, să-l spui, deîndată!" "- Femeie", zic, ridicându-mă-n picioare, Cu toții-mi aruncă priviri iscoditoare "Cine-i, ce-a făcut?", se aude-n șoaptă. "- Femeie, mă numesc și mă declar vinovată. Da, am strâns lacrimile tuturor, Ale mamei, ale pruncilor - ale oamenilor -, Le-am transformat în ape curgătoare Și le-am lăsat să curgă-n zare. Da, am șoptit poezii în amurg, târziu, Am alungat boli și m-am rugat, eu știu, Am desenat zâmbete pe nori, De toate-s vinovată dar îndurare voi!" Judecătorul mă privește inert, Ascultă, cântărește și, apoi, dispune, încet: "- De toate astea, da, ești vinovată La iubire, vei fi condamnată!"
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate