Iubitul meu, amorezat chiar bine,
Sub luna plină-asear’ înflăcărat,
În versuri chiar, nu mint, mi-a declarat
Că e topit și moare după mine ;

Ne-am despărțit ca de-obicei, se știe,
(Regret și-acum că n-am făcut păcat)
Căci peste noapte, cu el s-a-ntâmplat
Un accident, o mare tragedie ;

Cu disperare-l cat de dimineață
Și-având noroc cu vârf și îndesat
L-am regăsit, era deja salvat,
Săracu’, mai dădea semne de viață ;

Această scenă nu o pot uita :
De-abia mai respira și transpirat,
În pat zăcea lungit și nemișcat
La cea mai bună prietenă a mea !

Valeriu Cercel