pe malul Dunării,
ochi ca migdalele
mângâie valurile.


perechi-perechi,
tineri
dispar
în aburi de șoapte de iubire.


perdele de nori,
brodate cu flori,
împrăștie-
pe câmpuri,
delicate parfumuri.


stânca-lovită
de a Pegasului copită,
tresaltă;
un izvoraș-asemeni unui prunc drăgălaș,
sare într-un picior,
revarsă
prin păduri...
bucurii de primăvară.

pietre albe și roșii,
fire de lână...
la pălăria vântului:
un mărțișor.


ceterașul ridică arcușul;
mulgătoarele trag hârdaiele mai aproape,
până la înflorirea pomilor,
hai,
să horim
măsura laptelui!