De-atata dor, se scutura salcamii
Ce casa mea de ani o inconjor`,
Eu stau visand alene in pridvor,
De urat, ca in pruncie tinand lunii.


Azi satu-i gol, voi toti plecati departe
Fugit-ati de pamant, fiind atrasi de carte
V-ati risipit in fabrici si uzine
Vazand cu cata truda pamantul ne da paine.


Ramasi aici batranii in tarana,
Si unii ce-abia plimba toiagul intr-o mana
Si vaile si dealul si campia
Voi ati plecat lasand parloaga glia.


In inima de sat biserica se-nalta
Ea a ramas drept unica speranta,
Ca dorul va aprinde dragostea in voi
Si-odata veti veni acasa, inapoi.


Din cand in cand mai trece o caruta
Un car cu boi, mai trece cate-o nana
Facand trei cruci, privnd la cer cu teama
O lacrima stergand in basmaluta.


Si chiar masini mai vezi trecand in goana
Se-ntorc copiii-acasa cu coroana,
Caci vreme n-au avut, cat mortul fost-a viu
Ii vezi precum pe ciocli, la sicriu.

O zi din morti, se mai trezeste satul
E multa zarva azi, cu ingropatul
Ajunse moartea vezi ca sa straluca
Si viata ca sa fie o naluca.