poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2009-03-07 | | Înscris în bibliotecă de Yigru Zeltil
Orion către Unicorn
Aș vrea ca mâhnirea mea atât de veche să fie ca pietrișul în râu: chiar pe fund. Curenții mei n-ar avea grija ei. Casă a minții. Trebuie să i se ocupe toate odăile, cele curate ca și cele nesănătoase, și cele frumoase, aerisite, cu cunoașterea prismatică a deosebirilor dintre ele. Tocmai atunci când nu te mai recunoști în ceva, o, tu care m-ai acostat, ești în el. Adu-ți aminte de asta. Fulgerul eliberează furtuna și îi îngăduie să ne satisfacă plăcerile și setea. Fulger senzual! (Să ridici, de cu ziuă, găleata din fântâna în care apa nu contenește să-și dănțuie strălucirea nașterii.) A existat zborul tăcut al Timpului vreme de milenii, pe când omul se alcătuia. Veni ploaia, la nesfârșit, apoi omul păși și acționă. Se născură pustiurile; focul se înălță pentru a doua oară. Atunci omul, întărit de-o alchimie ce se-nnoia, își prăpădi bogățiile și-i măcelări pe ai săi. Apă, pământ, mare, aer urmară, în vreme ce un atom rezista. Acestea se petreceau acum câteva minute. Urât de tiran, oricare i-ar fi greutatea. și drept singură pășune pe înălțimi, scânteia dintre două flăcări. Se întâmplă că acțiunile ușoare se desfășoară în evenimente uluitoare. Ce înseamnă prosteasca lege a seriilor comparate față de creșterea asta de ape-n noapte? În afara noastră ca și dincolo de noi, totul nu e decât somație și creștere amenințată. Tocmai speranța noastră răsculată, intens trăită, constată acest fapt, luciditatea, nevoia noastră de dragoste. Iar atâta conștiință sfârșește prin a tapisa efemerul. Iubită rulotă! Prezentul-trecut, prezentul-viitor. Nimic din ceea ce precede și nimic din ce urmează, numai ofrandele imaginației. Noi nu mai suntem în concavitate. Ceea ce ne va îndepărta de obișnuință se află deja pe drum. Apoi vom deveni pământ, vom deveni sete.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate