Gândul meu te cunoaște de milenii
și știe cum pășești moale înspre mine.
Tu nu mă vezi și nu mă știi,
dar eu te privesc
ascunsă după umbre
și aștept să vii, să restrângi toată marea
ce își întinde sărurile între noi.
Și cu pasul tău
să aduci, senin,
gândul că mă vei păstra
în cămările inimii tale.
Nu te speria!
Pescărușul din mine
va dezlega de azi
misterul că sunt
numai pentru ochiul tău.
Eu, tot mai departe,
mă voi albi ușor,
îngândurată
ca un apus al verii.
Și ca un val necesar,
peste gânduri - tu.