Șiruri de oameni,
încolonați și singuri,
cu fețe pustii...

Vine o vreme
când gerul ne-acoperă
Cu flori de gheață.

Privesc în gol și
caut pe boltă stele,
rar licăr aprins.

Ne-au împovarat
atâtea straturi cu ierni.
Perdele de fum,

umbrele s-au scurs
în cerul încercuit.
Ninge pe suflet...