e) escavând noaptea muntele trufiei

ajunge oricărui om să-i fie neplăcut și în exces
gândul sălbăticirii sale treptate
iar spre lămurire deplină ți-l dau iubito spre exemplu
pe ”ursul” carpatin / tomnatic / polar / cehovian
existent până mai ieri și-n mine fără un tine ca tine

e bine visând s-o apucăm
grăbind în survolarea locului
unde arunc de sus ca un urs brun încolțit
apoi topesc în propriul meu crater trupesc
toate stâncile febrei vieții
și la urmă le răcesc Islandei vulcanice din tine
făcându-le bucăți de iglu pe la pol

fixăm unul de altul sisturile
miezurile nucilor verzi / cristale cosmice
inclusiv spiritele în cremene din fostele Gemene
care și-au sculptat de aici până spre cer
corpurile stinse ca perechi de lebede

loc montan pardosit cu intențiile noastre comune
în viitorul de altfel cu aspect mult mai neted
bătătorit sau prășit
la căderea unuia
ridicarea celuilalt
ca-n ritm de tangou

nu în mod identic dar măcar paralel
era cu terenul unui duel celest
descris nu prea dănțuitor în “Isaia”
ce a dus la înfierbântarea solului
sau preșului terestru în sfada
inițială a marilor oștiri îngerești
conduse de Mihail și Satana

de vom cădea ridica-ne-va un lucru unic din noi
spre a capta caloric în toți porii
dincolo de spartele noastre de plâns oglinzi oculare
de pe tegumentul balaurului / instinctului primar
ceva inflamant la străpungerile cu har

vâlvătaia
tensiunii
reciproce
spre-un Sfânt Mire