Privighetori regine, cu voci transcendentale,
Ce răspândiți prin crânguri mesaje dragi din cer,
Pe râuri verzi de ramuri voi picurați mister,
Sonore diamante, zburdalnice cristale,

Reverberând teluric celestul giuvaier,
Arzând lumini lichide cu brume abisale
Din viscolul durerii și-al forțelor astrale
Care ne iau cu ele când tremură-n eter...

Scăldați în aurore de sunete divine
Și îmbătați de triluri compuse printre flori,
Acestea se-nfășoară în fibrele lor fine

Iar noi ni le traducem în mii de sărutări,
Căci rezidim altarul Venerei adelfine
Și-n templul ei pătrundem urcând aceleași scări.