Oare de ce, bătrân perfid
Mă faci să cred că viețuiesc
Când universu-i doar un vid
De care nu mă dezlipesc?

De ce nu pot și eu gândi
Nălucă dintr-un vis grotesc
Să pot începe și sfârși
Așa cum e cel mai firesc?

Nu înțeleg de ce nu vrei
Să lași puțină libertate
Oribil timp, viața ne-o iei
Și ne oferi singurătate!

Dar cugetul mie-mi tresare
Ne naștem ageri, murim triști
Gândind o ultimă-ntrebare
Timpule, de ce exiști?

( iunie 2005 )