lasă-ma să-mi reazem gândurile de tine,
cum timpul își reazemă secundele
de acele ceasornicului;
numai îmbrățișați vom învăța
că pajiștile poeziei
nu sunt făcute
pentru herghelii...

mâna mea peste mâna ta
să scrie
întâiul a
șlefuit,
până la perfecțiunea
pietrei filozofale...
atunci,
în pauza dintre două versuri,
dumnezeu va plânge pe umărul meu;

ce frumoasă se va face clipa,
ca și când n-ar fi clipă,
ci o logodnă fără sfârșit...

Gela Enea