O idee a parcat pe peluza unui timp vetust,
O secundă bătrână îmbătată cu trecutul lichid cu gust de must
A prins-o și a lipit-o de un gard robust,
Un copil a modelat din ea al morții bust.

Văd cum timpul țopăie pe birou
Și-a deschis pe masă o linie de metrou,
Eu sunt în cămașa de forță a muncii fragilă ca un ou,
Îmi sparg durerea așezată în vitrină – sinistru bibelou.

Din creștetul zilei în plictisul din ochi timpul îmi cade,
Tumultul temporal mă îneacă în cascade,
Ziua se schimbă cu noaptea în ciclice rocade,
Eul sfânt mușcat de vampe într-un demon decade.

Pe hârtia virgină nimicul așteaptă
Albastrul unui pix să-l modeleze în femeie deșteaptă
Ce face din sexul sinusoidal erectă dreaptă,
Acum coala este gravidă cu bărbații din cuvinte și să nască aptă.

Pereții albi s-au înnegrit de furie,
Fiindcă au servit fum de țigară zi de zi în farfurie,
Fiind privit de mine, tabloul a ieșit din cui de bucurie,
Credea că m-am îndrăgostit de el … și s-a spart într-o stare de euforie.