Prințesa din turnul de fildeș
Își frângea mâinile tăcută
O carte sta pe noptieră
De pază gândurilor sale
Având ca lume o fereastră mică
Privea spre lumea-ndepărtată
Þesând vise și urzind dorințe.
Alerga din când în când la geam
Înfiorată de-o nălucă...
Crezând în van- dăduse glas
Și prinse chip a sa închipuire
Prințesa stătea tristă-n loc
Cântând pe-un fir liric o doină
O sură pasăre i-acompania-n taină
Glasul firav ce parcă-i tremura.
Obrazul palid fără de grimasă
Și ochii-ntunecați de griuri
Cercau lumina slabă a vedea...
Treceau ani cercându-se-n portrete
Îngălbenite foi prinzând parcă glas
Sub nervoasa-i căutare a sinelui închis
Se răzbuna trecutul, căutându-și eul
Rătăcit în turnul inimii de fildeș
Domnea peste durere și lacrimi cândva
O prințesă captivă în inima ta...