Pe dealuri mărunte și văi părăsite
Îmi caut ostilă amarul meu gând.
Mă-mprăștii-n cuvinte de mult obosite
Și zbor prea departe, pe aripi de vânt.

În lumi paralele, în vise străine,
În alt univers, în alt infinit,
Mă pierd iar și caut în versuri, în rime,
Dar nu e nici urmă, nici umbră, nimic.

Tăcerea mă critică, îmi râde în față,
Ironic, sarcastic, fără de păsare.
Sunt șanse infirme, dar totuși îmi spun:
" Speranța nu moare!"