Inexistența ta mă doare
De parcă ar fi o turmă de mioare
Călcându-mă pe cap,pe burtă si pe nervi
Ca apoi să-mi dea o problemă cu elfi

Copaci în Ghencea și plopi în Regie
Inexistența ta e ca o varză străvezie
E ca o varză somaleză subnutrită
Ce pe deasupra mai are și artrită

Agricultori,avari și ariviști
Toți să se-mpuște dacă nu exiști
Totul devine atât de amar
De parc-ar întreba diriga ce mai e pe trotuar

Ultimele două versuri sună prea melodramatic
Dar ce să-i faci,cu un subiect așa simpatic?
Cred că poate-aș putea să mă opresc
Ca cititorul prea tare să nu-l amețesc

Aberez,deci exist
Ãsta-i adevărul semi-trist
Însă motivul fericirii mele,frățioare
E că există alți aberatori și aberatoare