poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2009-02-14 | | Uneori în nopțile senine, cu adieri de primăvară blânde, se întovorășesc spre nemurire și sufletele frânte Pe nesimțite, fără zgomot și fără teamă Pășesc spre moarte nebăgate în seamă. Eliberate, de vise și iubiri și de dureri însingurate. Și vinovate că n-au putut să mai aștepte iară, O dimineață și soarele să răsară. Uneori în nopțile senine suntem cu toții vinovați, Că lângă noi, în crudă neputință, mulți oameni singuri mor asasinați. Nemaiavând răbdare, Și condamnați de a noastră nepăsare. Și cu o vină, că n-au putut să mai spere, la nici o mângâiere. Azi soarele răsare după o noapte atât de senină... pentru unii, dar pentru alții soarele n-o să mai vină. Ne salutăm tăcuți, complici la aceiași crimă, Să trăiți domn comisar! Cu stimă! Cu stimă! Și parcă aud în minte ultimul salut, a celui care azi noapte, să lupte nu a mai putut, și să privească în față: Am onoarea să te salut viață! (06.02.09.09 pm)
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate