Umbre din cavalcada
de plete nocturne


mergem prin Kustenge
lăsăm geamiile-n urmă
să mustească laptele glasului
gâlgâitor / neînghețat
de muezin pus pe bandă
poate de-un gramofon spre înalt

timp în care așez
dar nu-nchei deloc
clipa
sau gluga mea
pe capul tău descoperit în frig
să-ți fie iubito mai cald
ca la-nceput

numai că înspre faleză
dacă nu-ți pun și mănuși
o să țin apoi de urât după un lung sărut
unor palme fără degete

tu vrei să nu mai ai cap
când îl lași mult pe spate
ascultând valuri
iar când te prefaci dispărută
mă-nfășori bine
cu pletele tale-n mare

dar te înfiori
dacă drept pedeapsă
îmi pun la trap caleașca
sau brațele-mi învârtindu-le la modul derviș cu tine
amețindu-mă și eu când te cobor din ele

și nu-ți strângi pletele-n glugă
le lași iar în buze de meduze din când în când

de dragul trecătorilor numeroși
oglindiți în oglinzi exterioare
pe multe coperți și vederi
ca acelea ale Cazinoului regal

lângă ele undină mi te fotografiez
acum goală aducând vara

fiindcă în 2007 este un ianuarie
tembel de cald
care își greșește imaginea
nevrând să-ți focalizeze în aparat
condiția îmbrăcată și umană
prea reală pentru el
îmi dau seama

vântu-a stat
și-o luăm în sus la est departe
cu ochii-n recile termostate
sau în cafelele uitate-ale mării de catran

întrevăd șansa
de a-ți arăta îngerii maritimi
reîntorși dinspre cele două faruri
în valuri și în noi
doi câte doi

tu crezi că sunt delfini
cabrați sub jockeul prezent al nostru
ce-și va pune piciorul săltându-ne pe scară
apucându-i de coadă

deprind de la tine un simț nedescoperit
și încerc să mângâi umbre serafice
luându-mă / livrându-mă tot după
zborul pescărușilor
trecuți braț la braț
nu pe cerul mat ci pe-acest chip al contopirii
de strălucitoare glume sau de melancolii
pe care le eliberezi dintr-o dată
ca pe vietățile din cuștile shop-urilor de animale
sau chiar din zoo

le pui să-ți pască
din palma liniilor arcuite semeț dar tandru
obrajii pistruiați
gâtul cu trei alunițe
părul dansator de irlandeză
și buzele ce tot îți fată alte vieți de idei

o să dau zvon la ecologiști că ești
ultima proprie-ți dresoare de circ
fără a recurge deloc la magii
în chemarea oricărui dulău să-l mângâi

gerarul își face încă din primele zile de cap
te pun să sufli înainte-ți și constați
nu știu cât de empiric cinci grade
iar eu cât pe ce să-ți contest prognoza
jurând că s-au făcut mai multe special pentru noi

demonstrația mea nu-i grea
ori că vremea de mâine s-o preface
ori că deja te port după mine
în nocturna litoralului zburând
înspre șemineul ascuns al soarelui
fără să-mi poți atinge altceva
decât umerii cu mâinile după gât
ca un fluture cocoțat pe alt fluture

și brațele frânte ce te-au ridicat
deasupra falezei spre far
mai speră că le vei ușura povestind
că tot orizontul întunericului ce se căsca-n jos
îl văzusei marcat de-o prezență nedeslușită
de ridicarea calului
de survolarea avionului
la primul
dar și ultimul război
dinspre stâncile înspumate
de-un sânge hipic sau de martiriul pilotului

exact aici la cazematele germane ce flancau Cazinoul
jocurilor de rechini-câine ale unor falși aliați cartofori

calul meu ipotetic din războiul reîntregirii
se zbate cu puterile mării
să nu-i schimbi stăpână
mediul și culcușul algelor tale

dar avionul pe care visasei de mică să-l ai
și s-apară din mare îți dă încă rotocol
prin umbrele dintre sprâncene ale unor coșmare
căci într-un zbor de mașină aproape aerian
ai fost zguduită la propriu și-n inimă
de-un taxi în Levant
ca la întâlnirea unei mase de aer rebele
lâng-acel demon ce-ți ședea prost în cale
precum un gol atmosferic de care voiai să te desprinzi

după ce va trece examenul dur de voință
la care sper că mă vei supune
o să-ți mărturisesc
unde duc
întâlnirile noastre nocturne
în vizită pe lângă Venus
puțin înainte de-a ajunge în fostul oraș elino-turcesc
ce ne va aștepta să fim luați pe sus
de doi îngeri ai hergheliei marine