Fumul de țigară prin aerul îmbâcsit se strecoară
Suav firav precum o zi cu nori înlăcrimați de vară
Melancolic privesc luna si lumina difuză de-afară
Gândindu-mă la mâine când lua-voi de la capăt iară
Aceiași rutină aceleași lucruri făcute într-o doară
Iarăși trist, aiurit, singur, debusolat oare a câta oara
Îmi placea sa fiu singur dar acum a început să doară
Înapoi îmi vreau jumătatea să fie totul ca odinioară
Să contemplăm apusul otrăvindune din aceiași țigară
Da a fost... acum sunt ce n-am fost și începe să doară
Un mort viu sunt... sătul de orice acum îl înconjoară
Iar de sfârșitul va veni deși nu vreau ca el să apară
Nimic puteavea-mi lua ci poate doar o inimă amară
Distrusă chinuită hăcuită ce uitat-a demult să tresară
Asemeni mie așteaptă taciturnă acea din urmă seară