Langa fereastra…lasa in urma ca o ninsoare si picura vantul din el…
Cand l-am atins de pe aripa stanga s-a desprins un bob de cantec..
Pe ea avea o pata neagra parca desenata…
Mi-am apropiat ochil de ea…am simtit mica faptura zburand in mine…
Si i-am privit intreaga vietuire ca in fata altarului Creatiei..


L-am vazut urat…incorsetat in fire subtiri si cu multe picioare..
Se satura cu munti si cu dealuri…si se taraia pe scoarta pamantului..
Iritand-o…
Apoi s-a prins intr-o lava lipicioasa si s-a schimbat in corp de fundita…
Uneori se confunda cu cerul cand era senin…
Serile ,se uita in ochii indragostitilor si le cosea zambete…
Ii placea sa vada oameni tinandu-se de mana…
Impreunarea cordoanelor de piele intr-un ghem era minunea lumii lui…
Se juca cu parul neted al fetelor..si pe baieti ii gadila in barba..
Intr-o dimineata a vazut cel mai frumos miracol…
Un copil cu pielea de lapte si degete inmuiate in ciocolata radea la el…
Se parea ca e ca o inodare de trupuri oamenesti…


Asta era regretul lumii in care s-a construit ca un ingeras de acadea
Nu-si amintea nici neputinta unui orb cu mana intinsa intr-o mahala..
Nici lacrimile despartirilor …nici de copii bolnavi si incercanati…


Un univers de fluture care si-ar fi scurs puful in mare
Doar sa mai existe in priviri si sa incercuiasca buze roz…


L-am luat in palma …i-am facut un pat dintr-o cutie de chibrituri…
Laptele fetii imi stalucea in lumina verii atunci…
Si ciocolata se intarise pe degetele mici si usoare…
I’am sapat mormantul langa vie si am chemat pisicile si vrabiile sa-l vada…
I-au cantat un somn si l-au invelit in tarana…

Si astazi simt ca acolo…am ingropat zambet si dragoste…
Am nevoie de inca o mana sa le dezgrop…si de un ghem sa le traiesc…