știu cum sună
sau cum ar putea fi percepute
fazele astea

mă simt doar ca
în după-amiaza aia de vară
când ne înțeleseserăm toți
să ieșim pe teren
eu aveam mingea deci eram cumva
cel mai important personaj
toți s-ar fi isterizat dacă n-aș fi apărut
era genul de după-amiază
cu patruzeci de grade la umbră
și nimeni pe stradă
am stat trei ore
singur la centrul terenului
cu mingea în punctul cu var
de unde se dă lovitura de începere
și nu a venit nimeni

poate că
există mereu o întoarcere
o privire înapoi pentru că acolo
rămâne întotdeauna ceva nespus
întotdeauna ceva care merită
să fie văzut iar
chit că lumea aia a murit
chit că
din terenul ăla nu a mai rămas
decât un câmp cu bălării
aș repeta faza asta oricând
m-aș duce acolo să caut punctul cu var

aș pune din nou mingea
și aș aștepta ca ei să vină