Testament,



Ca nimenea să nu blesteme
De plec spontan și mai devreme
Voi face acuma o împărțeală
Sortită să evite veșnica păruială!

Las mamei mele „banii toți”,
Iar fraților și la ai mei nepoți
Le las dorința și plăcerea
Să-mi plângă urma nu averea!

Las soțului meu ?credincios?
Un vin bun, alb și tămâios,
Pe care să îl bea cu draga lui
Atunci când eu voi fi a cerului.

Noua noastră casă ,... chiar de-i veche,
O las tot celui ce mi-a fost ?pereche?!
Căci de vrea viața să-și refacă....
.....Și ea și el una săracă....!!!!

Celor dragi și buni cu mine
Le las tot ce-mi aparține...
Sentimentul, fericirea,... râsul
Visul, mersul......tot frumosul!

Las unchilor și la ale mele mătuși
Rădăcini și mulți țepi de cactuși!
Să-și împungă inimile strâmbe
Că testamentul nu pot să-l schimbe.

Las prietenilor mei vicleni
Bârfe și fierturi de buruieni!
Să nu își piardă obiceiul
După ce mă cheamă Domnul.

Dușmanilor și celor fără suflet
Le las în dar acest pamflet!
Iar celor ce vor fi lângă sicriu
Las paginile ce acum le scriu!

.....Las dragostea mea florilor,
.....Dau sufletul meu norilor!
.....iar draga și frumoasa viață
o dau pământului de dimineață!!!!!

....Din trupul meu să facă iarbă
Din rouă și din soare să fiarbă,
Din abur, alt suflet să se nască
...........Ca-șai legea lumească!!!