iubirile dintâi sunt cele mai fragezi iubiri
nisipul neatins de trupuri fierbinți
sau buze de mare sărată

(se mai aud bătăile inimii în miez de scoică
- poți să o pui la inimă
să o asculți?)

sub genele sufletului
ele se prăvălesc înapoi în noi
răscolindu-ne,
răscolindu-se,
renăscându-se

iar și iar
clipelor-neclipe,
neprinse
între ace reci de timp
aripi strânse sub piept
între clepsidre
de priviri
fiecare la o aruncatură de răsuflare
ținută...încă!

(buzele îmi devin o încleștare de atâta dor de tine
- poți TU să îmi iei răsuflarea asta încă o dată
să pot învăța scoica să cânte,
și nu doar să șoptească?)