Coboară noaptea printre munti și dealuri.
Prin văi se pare că e mai adâncă.
Fuioarele de ceață vin în valuri
Învăluind bătrânul crâng din luncă.

Și vântul iernii mușcă din ferestre
Și ciocăne în geamul plin de gheață,
Gemând se-ntoarce și spune o poveste
Frumoșilor ciresi de prin livadă.

Și geme vântul cărând cu el și gânduri,
Regrete, boală,împliniri,sperantă,
Se'nghesuie pe-artere rânduri,rânduri
Să scrie'n inimă-ne o romanță.

Unde-a mușcat regretul,să vindece'mplinirea
Și unde sapă boala să umple cu speranță
Și de vom ști sau nu ce-i fericirea,
Cu toții'n iarnă scriem o romantă.