poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2009-01-09 | | Înscris în bibliotecă de Yigru Zeltil
O, părul tău de gresie, tăcut,
Căzut aicea, lângă mine, azi, Ca brumele subțiri dintr-un talaz Rămase reci pe-arama unui scut! Aș fi putut să fac din el capcane, Fără să știi, aș fi putut să-nnod Din firul lui aerian un pod Cu foșnete ușoare, subterane. Să putrezesc în el, iubita mea, Înconjurat de alge și meduze, Cu ochiu-nchis, acoperit de frunze Și de zăbrele reci, de catifea… Dar bucla ta un deget e prin aer, Spre păru-nsângerat din Auschwitz, E un ecou de perne-ncremenit, Al nopților de gemete și vaier. Da, n-o să uit și n-o să-mi fie pat Atâta timp cât știu că într-o zi Și părul tău iubit ar putea fi Un rotogol de sânge închegat. Să fâlfâie – aripi – lângă obraz Întinde-mi mâinile, dă-mi ochii tăi adânci Ca să rostogolim livezi și stânci Și faldul greu al muncii – ‘nalt talaz. Peste securea ce sticlește-n zare. În firul lui întunecat s-adun Ură și luptă și fertilul pumn Să-l ridicăm cu neînduplecare. O, părul tău de gresie, tăcut, Căzut aicea lângă mine azi Ca brumele subțiri dintr-un talaz Rămase reci pe-arama unui scut !
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate