DOR de VARÃ
Tânjesc după vara trecută
și soarele dulce-amar
topește amintirea proaspăt cusută
pe-o frunză atinsă de jar.

Tânjesc după mare și cântec
și vântul și barca din zare.
Cu scoicile albe să sfârtec
nisipul de-argint din cărare.

Tânjesc după briza de seară
ce-ades mă făcea să tresar
crezând că în noapte de vară
iubirea și dorul apar

Tânjesc după luna enormă
ce parcă spre mine privirea.
Și văd cum sărut-o fantomă
uitată de altcineva

Tânjesc după vară si soare,
si clipe purtate de val
Tânjesc după chipuri si mare
cu gust de un dulce- amar.