Priveste draga mea, ce sfant ni se zideste
In ceruri o cetate plina de lumina
Iar slujitorii nostri scosi dintr-o poveste
Cuprinsi de frica noastra ni se inchina

Si acolo intr-o poveste , in ceruri de arama
Se deschide poarta unei lumi ciudate
O voce stranie sa intri ,in lumea ei ,te indeamna
Sa devii stapana dintre vis si noapte

Iar flori de trandafir ti se aseaza in cale
Te cuprind in taina doua maini uitate
Si timid se inchina in fata lumii tale
Absurdul de lumina ce bantuie in noapte

E cetatea noastra,acolo ,in ceruri undeva
Intr-un colt de rai cu gust de fericire
Acolo ti se inchide suferinta ta
Si tu te ratacesti timida in nemurire