Lumină crăpată de-a lat, și de-a lungul!...
De unde te naști?...și care ți-e gândul!...
Eu, fără de chef, cu pana în mână...
Încerc să te nasc, pe-o foaie de lână!

În gându-mi pocit, se naște-o idee!...
Să las dezgolit un trup de femeie,
Pe chipul ei plâns!
Să-mi râdă iubirea...
Iar eu, și cu mine!...
Să ne pierdem firea!

Să-mi tremure mâna!...
Și timpul timid să se rupă!
Din cerul albastru, lumină să curgă!
Pământul fricos, să-ncerce să fugă!...
Cu ochiul să-mi facă!...
Bucata de lână!...să râdă!

.................................

O clipă, un zâmbet naiv, să-nflorească!
Și tot ce credeam...acum, să ia viață!
În soarta-mi retrasă, și-ascunsă de mort!
S-apară o fată frumoasă, la față și port,
Cu părul de aur, în vântul speriat!...
Să vină grăbită, la mine!...iar eu?...

"Am plecat!"...