poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2008-12-10 | |
ia-mi respirația la ce mi-ar mai folosi prin trupul tău gol
am făcut cros cu nopțile șuvițele reci îmi îngheață gândurile fără veste îmi răsar în minte întâmplări petrecute la început de zori prostii îmi spun cu prudență privesc spre hău prea multe femei mi se cuibăresc în inimă prea multe îmi vor sufletul genunchii mimează o rugăciune în nisipul umed semnificația cuvintelor se pierde în valurile oceanului mă abandonezi în fiecare noapte în goliciunea visului nu-mi pot împărți iubirea biologic virtualul mă fascinează închpuindu-mi bărbați peste care trupul meu calcă în fiecare noapte ochi peste ochi gură peste gură nici unul nu-mi spune te iubesc distanța dintre ochi se măsoară în ore de așteptare privirea arzătoare în tăceri dureroase mângâind conturul sticlei poate vei fi prototipul portretelor mele coapsele întinse la soare sângele de cele mai mult ori o ia razna nu mai poate fi ținut în frâu umbrele proiectează alte umbre prin decolteul adânc al surâsului furtuna ia cu asalt cântecul de iubire cât de greu îmi vine de după pânze privirea șarpelui de mare mă atrage în larg ajunși la țină ne răsturnăm ca un torent respirându-ne lacomi peste trupurile altor femei despletite între ziduri desfă repede brațele să poți cuprinde tot cerul din mine plutim peste nori ceața ne acoperă hai să ne pierdem în deschiderea albastră vreau să te cred altul mereu altul cuprinși de frenezia jocului subtil urletul nopții se strecoară între noi amăgiri primejdioase explorări ale tălpilor până-n creștet vremea culesului se apropie piatra așezată în capul unghiului ne privește oare toată povestea să fie o înscenare mii de ochi îmi înțeapă inima cuvintele cad ca trăsnetul peste degetele amorțite de ger palmele cuprind sânii vreau să-mi îmbăt simțurile cioburile unui portret privind prin lentile stau împrăștiate pe străzile în care în fiecare dimineață caut chipul celui cu care am făcut dragoste o noapte întreagă pregătesc totul în taină în fiecare seară îmi așez rochia albastră pe scaunul de lângă fereastră când nu ești cu mine să poți privi oceanul cum își mistuie iubitele sub ape locuim în odaia trupului devenit unu singurătatea poartă în priviri ispitele chipului îmi trebuie încă o viață de atâta minciună rătăcești în toamna tărzie siluetele se conturează pe fundalul de lumină deasupra pânzelor sângele năvălește în obraji pe fața-mi palidă albul zăpezii trage brazde slăbiciunea bolii blestemul adâncește cutele de pe fruntea înaltă poate simți cum pustiul din tine năvălește peste coapsele neînduplecate de mângâiere din câteva trăsături de penel schițezi chipuri ce se aseamănă între ele vederea mi se împăienjenește mii de zăbrele îmi închid copilăria în dimineața aceasta nu mai vreau să văd nu mai vreau să aud nu mai vreau să simt nu mai vreau să mângâi nu mai vreau nu mai vreau să mint nu mai vreau să trăiesc nu mai vreau să aud nu mai vreau să nu mai vreau nu mai nu nu ai înneeeeeeeeeebuuuuuuuuuniiit?
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate