La originile mele...
Stau pantofii-mi, generoșii...
Demodați și plini de praf,
Iar pe firma lor curentă, și ciumecă...
Zburdă o perdea concretă!...
Cu tandrețe de pilaf...

Dac-o să-ți ridici privirea,
Leșinată, plictisită!...
De neghiob miliardar,
Chiar te va sorbii uimirea,
De sclipirea, nădragilo'-mi de circar...

Sigur, că îmi sunt cam...scurți!...
Nici nu știu!...dacă-mi stă bine,
Însă, am văzut prin filme
C-așa poartă oameni..."culți"...

Iar, tricoul meu...în dungi!...
Și culoarea sa, gălbuie...
De lichea ce suflă-n pungi...
Și îsi bagă-n vene cuie!...

O să-ți pună capu-n palme!..
Iar sub fund...supozitoare!...
O să-ți umble la buric...
Cu sărutul unor lame...

Nu ești la descarcerare?!...
(offf...mi-am gresit poezia!...)