Un labirint mă înconjoară,
Și am nevoie de un ghid.
Nu este prima oară
Când mă tot lovesc de vid...


E imposibil sa îți încapă în inimă
curajul și frica.
Viața și moartea sentimentelor dansează,
țopăie ținându-se de mâini și râd.

Vreau să te aud,
dar nu am ce să te întreb ca să îmi răspunzi.

Imaginează-ti un melc...
Acela din culegerea de matematică,
care ziua urcă zidul puțului, iar noaptea...
alunecă...

E deja iarnă, noaptea e lunga și nu mai am timp ziua
să recuperez ce alunec în întuneric.
Vino !
Am nevoie să-mi veghezi drumul noaptea, cu o lumânare.